Cele mai frumoase texte din literatura universală

Cele mai frumoase scrisori și mesaje de dragoste, le puteți citi aici. Din literatura universală, sau de la cei mai înflăcărați utilizatori, la noi găsiți puțină inspirație. Iar mesajul potrivit vă poate aduce puțin noroc, și poate marea dragoste.

Lista textelor disponibile

Alegeti autorul preferat.

Balzac, Iluzii pierdute

Lucien către d-na de Bargeton

Ce-ați spune, doamnă, de o femeie, căreia i-a plăcut un biet copil sfios, plin de acele credințe nobile pe care mai târziu omul le numește iluzii, și care s-a slujit de farmecele cochetăriei, de finețea spiritului ei și de o prefăcută dragoste maternă pentru ca să-l abată pe copil din drumul lui? Dânsa nu și-a precupețit nici făgăduielile cele mai ademenitoare, nici castelele din cărți de joc care îl vrăjeau pe el; îl răpește, pune stăpânire pe el, îl ceartă că n-are încredere în ea, îl măgulește în toate felurile; iar când copilul își părăsește familia și o urmează orbește, dânsa îl duce pâna la marginea unei mări nemărginite, cu un zâmbet îl suie într-o bărcuță slabă și-i dă drumul singur, fără vreun ajutor, în mijlocul furtunilor; apoi, de pe stânca pe care stă, începe să râdă și-i urează noroc. Femeia ești dumneata; copilul sunt eu. În mâinile copilului se află însă o amintire ce-ar putea cândva dezvălui crimele de a-i fi făcut binele și hatârul de a-l fi părăsit. S-ar putea întâmpla să vă roșiți întâlnind copilul în lupta cu valurile, gândindu-vă că l-ați ținut la piept. Când veți citi scrisoarea aceasta, amintirea o veți avea în mâini și veți putea uita totul, dacă veți voi. După minunatele speranțe pe care mi le arătați în cer, mă izbesc acum în mocirla Parisului de adevărata mizerie. În vreme ce dumneavoastră veți străbate, strălucită și adorată, splendorile acestei lumi, până în pragul căreia m-ați adus, eu voi tremura de frig în beciul întunecos în care m-ați azvârlit. Dar, poate, o remușcare vă va cuprinde în mijlocul petrecerilor și al plăcerilor, poate vă veți aminti de copilul pe care l-ați împins în prăpastie. Ei bine, doamnă, amintiți-vă de el fără nici o remușcare! Din adâncul mizeriei, copilul vă întinde, într-o ultimă privire, singurul lucru ce-i mai rămâne, iertarea. Da, doamnă, datorită dumneavoastră nu-mi mai rămâne nimic. Nimic? Oare nu din aceasta s-a făcut lumea? Geniul trebuie să-l imite pe dumnezeu; deocamdată sunt milostiv ca el, neștiind însă dacă voi fi și tot atât de puternic. Nu veți avea a vă teme decât dacă mă voi îndrepta spre rău; căci atunci ați fi părtașă la greșelile mele. Dar vai! Vă plâng că nu veți fi avut nici o parte din gloria spre care voi năzui călăuzit de muncă.